Nu am crezut niciodată că va veni ziua în care va trebui să scriu aceste cuvinte. Viața, însă, ne surprinde uneori cu întorsături neașteptate, iar unele dintre ele ne conduc spre decizii dureroase, dar necesare. După mulți ani de căsnicie, ani plini de bucurii, de încercări, de învățăminte și de momente împărtășite, eu și Maria am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă.
Această hotărâre nu a fost luată peste noapte. Ea a venit după numeroase discuții sincere, reflecții profunde și o înțelegere comună că, de-a lungul timpului, am crescut în direcții diferite. Am învățat că dragostea nu se măsoară doar în durata unei relații, ci și în capacitatea de a recunoaște când este timpul să mergem mai departe — fiecare pe propriul drum, cu respect și recunoștință pentru tot ce a fost.
Maria va rămâne mereu o parte importantă din viața mea. Am împărțit ani plini de emoții, visuri, reușite și obstacole. Am construit împreună amintiri de neuitat, care nu vor fi niciodată umbrite de această despărțire. Îi port un respect profund pentru persoana care este — puternică, empatică, sinceră — și îi doresc din inimă tot binele pe care viața îl poate oferi.
Pentru cei care ne-au urmat parcursul de-a lungul anilor, care ne-au sprijinit și au crezut în povestea noastră, vă mulțumim din suflet. Cuvintele voastre de încurajare, sprijinul tăcut și afecțiunea voastră au însemnat enorm pentru noi.
Despărțirile nu sunt un eșec, ci uneori o formă de curaj — curajul de a accepta adevărul și de a merge mai departe în căutarea propriei fericiri. Eu și Maria vom continua să ne respectăm și să ne susținem de la distanță, fiecare urmându-și propria cale cu speranță și echilibru.
